Din poartă, O mână firavă se înalță, August, capul îl apleacă, Pentru o ultimă dată În semn de rămas bun, Înainte de a o lua pe alt drum În călătoria sa de un an Înapoi, în acest cătun Să ne bată iar, în geam
a trecut, ce repede a trecut. cât ai clipi, te uiți la ceas și gata, s-a dus. s-a mai închis un ciclu, s-a mai închis o poartă. doi ochi plâng, al treilea râde.
așa îmi imaginez nostalgia ultimei luni de vară. după ce s-a risipit până la ultimul sfanț pe concedii la mare și poze pe rețele sociale, ne întoarcem la treabă. nu de mâine, de azi.
La vita è bella
dacă nu e la mare, e acasă lângă betoane, ca orice om care ar vrea locul lui. așa e omul care nu are lucrul lui.
Acum închide ochii și-ți imaginează C-ai zbura ca-n visul tău de odinioară, În această lună înnodată cu ață dalbă, Care închide o ușă demult uitată Albastră, veche, pe la colțuri coaptă De căldura pe care a simțit-o odată
urmează un nou boom, un nou tam-tam, începe școala. haosul din prima zi e ca o noapte de beție la țară. că tot suntem campioni la bâldâbâc.
mi-am propus să ajut mai mulți copii anul acesta, pentru a începe școala cât de bine posibil și pentru a o continua pe măsură.
începe școala. este momentul să facem bine în comunitățile noastre pentru cei care nu au avut norocul și șansele de care ne-am bucurat noi. putem sprijini copiii pentru a avea un început cât mai bun. putem oferi o șansă acolo unde e doar cuvânt uitat în vocabular. câteva minute din confortul nostru vor face o diferență semnificativă.
contează foarte mult să fie cineva acolo, pentru tine, în momentul în care simți că toate bărcile ți se scufundă. nu trebuie să secăm marea, ci să ridicăm bărcile împreună, să facem bine.
luna aceasta am început să fiu mai recunoscător pentru tot ce mi se întâmplă. m-am deconectat de la agitație şi de la unele gânduri, chiar dacă nu am plecat undeva. am meditat mai mult.
am muncit. am lucrat mai mult cu mine. ce e mai important, am vorbit, ceea ce nu mai făcusem de mult timp. când o iau iar pe arătură, mă întorc la mine, stăm de vorbă, ca într-o barcă, într-o noapte liniștită.
grădina, oaza mea de liniște, se stinge ușor, odată cu această lună. mi-au rămas câțiva dovlecei, nu cred că am dat greș anul acesta.
întinși în grădină, arată ca o pădure ecuatorială. nu mă pronunț mai mult, să nu zicem hop, până nu am sărit gardul.
am început să scriu, ceea ce nu mai făcusem din facultate. pur și simplu, m-am eliberat de câteva lanțuri imaginare. recomand scrisul oricui.
puțin câte puțin, termin The Anxious Generation, de Jonathan Haidt. recomand, o carte despre provocările generației din care fac parte.
urmează septembrie. este ca un restart pe ultima sută de metri. este luna marilor nostalgii.
să încheiem.
August, lună paradisiacă Închide un ciclu într-o viață uitată Colorată, În lungi zile comprimate Care s-a scurs ca o umbră pătată, Pe o șosea luminată, Ascunsă într-o găleată, De metal, Pe la colțuri urecheată. August, lună paradisiacă Care emană dulce rază și amară Anunțând că s-a mai dus o vară…
Vă mulțumesc pentru că ați ajuns aici! Să ne auzim cu bine, până data viitoare!